Iarnă, iarnă blestemată,
N-ai venit ca altădată
Cu steluțele de nea
Ca să-nveselești lumea,
Ai venit cu foc și spadă
Și-ai scos tinerii în stradă.
În Ajunul de Crăciun
Bucureștiul era-n fum,
Multă lume a murit,
Rău, Doamne, i-ai pedepsit,
În loc de colindători
S-a plâns noaptea până-n zori.
Timișoara și Sibiu
Unde-a curs sânge pârâu,
Unde-a curs sânge curat
De român nevinovat,
Rău mă arde inimioara
De morții din Timișoara!.
Iar de-acuma înainte
Lumea să ne țină minte,
Lacrima și cântul meu
Vor curge mereu, mereu,
De amar și jale multă
Că ne-a fost viața prea crudă.
Vers refren:
Inimioara mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și suferința cauzate de evenimentele tragice din timpul Revoluției Române din Decembrie 1989. Este un omagiu adus victimelor și o amintire a sacrificiului făcut pentru libertate. Versurile reflectă amarul și jalea față de pierderile suferite.