Florilor de pe câmpie,
Spuneți lui neica să vie
Că-l aștept seara pe lună
Colo-n vale la fântână.
La fântână, la izvor
Să-i dau apă din ulcior,
Apă rece din fântână
Și gurița mea cea bună.
Floricea de pe câmpie,
Spune-i că-l aștept să vie
De cu zori pân-o-nnopta
Să-mi sărute gurița.
Am să stau la poart-afară
Cu dorul la inimioară,
La cosiță împletind
Până l-oi vedea venind.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorul față de iubitul ei, rugând florile să-i transmită mesajul. Ea îl așteaptă cu nerăbdare, plină de dor, gata să-i ofere apă și sărutări.