Eu sunt mare vânător,
Stau cu pușca la picior
Și aștept seară de seară
Să vânez o căprioară.
Știu că dorești, Ionele,
Căprioare tinerele,
Căprioare, căprioare,
D-alea cu două picioare.
Eu sunt mare vânător
Și-mi vine să mă omor,
Dacă văd o pasărea
Nu scapă de pușca mea.
Ioane, ți-ar fi ușor
Dac-ai trage într-un stol,
Dar tu vezi o pasărea
Care umblă singurea.
Eu sunt mare vânător,
Eu sunt fiul codrilor,
Dar mai umblu câteodat’
Cu pușca la ochi prin sat.
Ieri te-am văzut pe uliță
Cum ai ochit o vulpiță,
După ce-ai tras o rafală
Ai rămas cu pușca goală.
Eu sunt mare vânător,
Stau cu pușca la picior.
Dar aseară, frățioare,
Ți-a ieșit ursoaica-n cale.
Eu sunt mare vânător
Și-mi vine să mă omor.
Dar aseară, frățioare,
Ți-a ieșit ursoaica-n cale,
Tu ai tras foc după foc,
Vânător fără noroc,
Tu ai tras cât ai putut,
Dar ursoaica n-a căzut,
Să fii mare vânător,
Spaima animalelor,
Dacă n-ai o pușcă mare
Nu pleca la vânătoare.
Sensul versurilor
Piesa descrie un vânător care se laudă cu abilitățile sale, dar este evident incompetent. Versurile sunt ironice, subliniind discrepanța dintre pretențiile sale și realitate, culminând cu întâlnirea sa nefericită cu o ursoaică.