– Nici vântul să nu ne știe
Că-mi dai, mândro, ochii mie,
Să fac fetelor mânie.
– Neicuță cu ochi ca iarba,
De mă iei mereu cu graba
Nu-ți dau ochii mei degeaba.
Dă-mi, neicuță, brebenei
Și-un buchet de ghiocei,
Arvuna ochilor mei.
– Ia, mândruțo, bani pe ei,
Arvuna ochilor tăi
Ca să fie doar ai mei.
– Banii tăi se cheltuiesc,
Ochii mei ce vor iubesc,
De dorul tău mă topesc.
La umbrulița de tei
Măi bădiță, ochii tăi
Să ți-i logodești cu-ai mei.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste tainică și o promisiune de logodnă. Dialogul dintre cei doi îndrăgostiți subliniază dorința de a-și uni destinele, oferind simboluri ale naturii și ale iubirii.