Hai, mândruțo, ieși afară
Că e zi de primăvară,
Cântă presura-n zăvoi,
Cinteze și pițigoi.
– De-ar cânta întreg zăvoiul
Eu nu pot lăsa războiul,
Ițele și suveicuța
Ca să umblu cu neicuța.
– Nu mai sta închisă-n casă
Și cu perdeluța trasă,
Hai s-asculți izvoarele,
Lunca și mioarele.
– Cât ar fi de cald și bine,
Neicuță, nu merg cu tine,
Am grădină de greblat
Și boii de adăpat,
Pân-atunci măicuța vine
Și merg, puiule, cu tine.
Sensul versurilor
Un tânăr invită o fată să iasă afară într-o zi frumoasă de primăvară, dar ea refuză inițial din cauza responsabilităților gospodărești. În final, promite că va merge cu el după ce termină treburile și vine mama ei.
