Cine trece pe islaz?
Gheorghiță cu calul breaz!
Calu-i breaz și ceru-aprins,
Ce mai bădișor mi-am prins!
Ies în cale pe cărare
Să văd ce gânduri mai are,
De-o avea părere bună
L-oi culca seară pe mână.
De-o avea părere rea
Din calea lui oi pleca
Și m-oi duce peste câmp
Dorul să-l pun în pământ.
Să răsară pân’ la toamnă
Un copac fără coroană
Cu frunza îngălbenită,
De dragoste veștejită.
Sensul versurilor
O tânără așteaptă cu nerăbdare un băiat, Gheorghiță, dar este incertă cu privire la sentimentele lui. Dacă nu o iubește, va încerca să uite, îngropându-și dorul și lăsând dragostea să se usuce ca o frunză îngălbenită.