Cei trei brazi de la Sinaia
I-a bătut vântul și ploaia,
I-a bătut, i-a scuturat
Că neicuța m-a uitat.
Vântule, hoinarule,
Lasă-ți supărările,
Ascultă ce te rog eu
C-am la inimă dor greu.
Zboară mai sus decât norul
Și adu-mi acasă dorul
Fără ploaie sau furtună,
Vino cu neica de mână.
În mireasma florilor,
La poalele brazilor
Dorul căpătâi să-i fie
Și dragostea să-l mângâie,
Iar cucul și cu mierlița
Să ne pună cununița.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei persoane după iubitul pierdut. Natura devine confident și mesager, iar speranța reîntoarcerii este puternic ancorată în simboluri precum brazii, vântul și cântecul păsărilor.
