Ca floarea de trandafir
Treci prin lume musafir,
De ești trist sau de petreci
Tot așa prin viață treci,
Cât ar fi viața de grea
O trăiești că-i viața ta,
Cu lacrimi și cu dureri
Uiți prin ce ai trecut ieri,
Poți să ai lumea la picioare,
Bani cu furca să-i întorci,
Tot se duc zilele tale
Și să le oprești nu poți,
Poți face-n viață de toate,
Dar fă-le la timpul lor,
Să nu uiți un singur lucru,
Omule, ești muritor!
Chiar de-i viața zbuciumată,
De dragul copiilor
Eu mi-aș da averea toată
Pentru fericirea lor,
Mi-au trecut anii prin față,
Știu bine că am să mor,
Dar am apucat în viață
Ca să-i văd la casa lor,
Doamne, tot răul din lume
Dă-mi-l mie, nu-l da lor,
Pentru ei am tras în viață
Și pentru ei vreau să mor!
Mulțumesc lui Dumnezeu
Că-s bine și am un rost,
Am ajuns unde-am ajuns,
Am pornit cândva de jos,
Mult am colindat prin lume
Unde credeam că-i mai bine,
Mi-am dat seama peste ani
Unde-s bani sunt și dușmani,
Poți să ai lumea la picioare,
Bani cu furca să-i întorci,
Dar când te cheamă pământul
Tot acasă te întorci,
Poți face-n viață de toate,
Dar fă-le la timpul lor,
Să nu uiți un singur lucru,
Omule, ești muritor!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a importanței familiei. Vorbitorul își exprimă recunoștința pentru viață și dorința de a proteja fericirea copiilor săi, conștient fiind de efemeritatea existenței.