Frunză verde bob năut,
Dorule, măi dor,
În rău ceas eu m-am născut,
Dorule, măi dor,
Eu m-am născut dimineața
Tot pe drum să-mi petrec viața,
Asta-i ursitoarea mea,
Drum la deal și drum la vale,
Viața mea e numai cale,
Asta-i ursitoarea mea!.
Dacă timpul s-ar opri,
Dorule, măi dor,
Poate m-aș mai odihni,
Dorule, măi dor,
Bate-mă, vântule, tare
Că eu sunt o călătoare,
Asta-i ursitoarea mea,
De copii m-am depărtat
Toată lumea-am colindat,
Asta-i ursitoarea mea!.
Cum e frunza cea pribeagă,
Dorule, măi dor,
Așa-i viața mea întreagă,
Dorule, măi dor,
Să tot merg noapte și zi
Cu grija l-ai mei copii,
Asta-i ursitoarea mea,
Băiatul s-o însura
Și fata s-o mărita,
Iar eu rămân singurea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața unei persoane sortite să călătorească neîncetat, departe de familie, cu grija copiilor. Exprimă un sentiment de melancolie și acceptare a destinului.