Ce fac eu aici
Asta nu sunt eu
Să mă salveze cineva
Simt un străin în casa mea.
Nu te mai cunosc
Astăzi vii și mâine pleci
Cine ești tu întreb și eu
Simt un străin în patul meu.
De ce taci, fii bărbat
De ce nu recunoști
Că m-ai îndepărtat
Și nu mă mai iubești
Nu-i așa
Când nu mai sunt pielea ta.
N-am motiv să regret
Da-mi vine greu s-accept
Că vorbesc singură
Și nu mai ești atent
Tu n-auzi
Ce rost mai are să te-ascunzi
Să te ascunzi.
Indiferența ta
De mult timp o verși asupra mea
Un teatru de păpuși mi-e sufletu’
Că zâmbesc doar când zâmbești și tu.
Urăsc tăcerea ta
Aștept să-mi spui că pleci din viața mea
Și lasă-mă mai bine singură
Așa cu cicatrici pe inimă.
De ce taci, fii bărbat
De ce nu recunoști
Că m-ai îndepărtat
Și nu mă mai iubești
Nu-i așa
Când nu mai sunt pielea ta.
N-am motiv să regret
Da-mi vine greu s-accept
Că vorbesc singură
Și nu mai ești atent
Tu n-auzi
Ce rost mai are să te-ascunzi
Să te ascunzi
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei persoane ignorate și îndepărtate de partenerul său. Ea își exprimă frustrarea față de tăcerea și indiferența acestuia, dorindu-și o confruntare onestă și, eventual, o despărțire.