Pe cine moarte nu frige
De la inimă nu plânge
Pe cine moarte nu frige
De la inimă nu plânge
Ca şi pe mine m-o friptu’
Din creştet până-n pământu’
Şi m-o fript rău la inima
De n-am hazna nici odihnă.
La cât îi satul de lung
Eu nu am mama să mă duc măi
La cât îi satul de lung
Eu nu am mama să mă duc măi
Satu-i lung şi răsfirat măi
Eu nu am mama să mă bag măi
Că muma care-am avut măi
O pus faţa la pământ.
Când aud mama strigând
Îmi vine mereu să plâng
Când aud mama strigând
Îmi vine mereu să plâng
Doamne şi eu aş striga
Să o am pe măicuţa
Doamne şi eu aş striga
Să o am pe măicuţa
Suflă vânt de sub pământ
Măicuţa-mi trimite gând
Şi parcă ar vrea să-mi spună
Că am avut o mamă bună
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de pierderea mamei. Vorbitorul simte un dor imens și o tristețe copleșitoare, amintindu-și de mama sa și de dragostea pe care i-a purtat-o.