În Ardeal și Bucovina,
În Ardeal și Bucovina și are Dumnezeu gradina x2
Ți-ai pus, Doamne, gradinari, oameni mândri gospodari mai x2.
Las dealu Feleacului și Valea Someșului mai x2
Pe Bârgău mă duc pe cale, mă opresc la Dorna-n vale x2.
Da beau vin bun și joc bătrâneasca cu strajeri din Pojorâta x2
Sub cetina bradului în Gura Humorului mai x2.
Am fost frații dorului, dar și fruntea jocului mai x2
Câte ne-ai dat, Doamne, în lume, de-o fost rele, de-o fost bune x2
Ți-am grijit, Doamne, gradina, Ardealul și Bucovina x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă dragostea pentru Ardeal și Bucovina, văzute ca o grădină a lui Dumnezeu, îngrijită de oameni gospodari. Este un cântec de bucurie și recunoștință pentru frumusețile și bogățiile oferite de aceste locuri, celebrând tradițiile și spiritul românesc.