Vară, vară, primăvară,
Fă-te, vară, primăvară,
Să mai văd focșor pe-afară,
Copilași în pielea goală,
Pe Leana cu de mâncare
S-o văd coborând pe vale
Cu pui fript și cu azimioară
Frământă-n lăcrămioară,
Coaptă sus la țâțișoară
Cu foc de la inimioară.
Vară, vară, mama noastră,
Ia zăpada de pe coastă
Și bruma de la fereastră
Să-mi vadă Leana să țeasă
Tot la pânză de mătasă
Să-mi facă mie cămașă
Și ie de borangic
Cum stă bine la voinic,
Că altiță ca la ea
Nu mai vezi cât îi căta.
Dragi mi-s nopțile de vară
Când dorm femeile-afară,
Amantul stă-n ulicioară
Când bărbatu-i dus la moară,
De la moară pleacă-n târg,
Eu rămâi și le sărut,
Nevestele-mi dau ocol
Și mă cheamă-n patul lor,
Eu rămâi și le sărut
Și le intru-n așternut.
Sensul versurilor
Piesa celebrează venirea verii și a fertilității, descriind peisaje idilice și aventuri amoroase țărănești. Evocă un sentiment de bucurie și libertate, tipic anotimpurilor calde.