Foaie verde trei rozete,
Suii la măgura verde,
Văzui lunca și vâlceaua,
Văzui, neică, poteceaua,
Poteceaua dinspre vie
Unde-mi dai tu struguri mie.
Neică, mi-adusei aminte
De dragostea dinainte
Când amândoi ne-ntâlneam
Și lunca ne-o colindam,
Tu culegeai garofițe,
Le-mpleteam în coronițe.
Tu în păr mi le legai
Și-ncetișor îmi șopteai
C-am intrat în viața ta
Și-mi cereai, neică, gura,
Eu capu-ncet întorceam,
Gurița ți-o sărutam.
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri nostalgice ale unei povești de dragoste petrecute în natură. Naratorul își amintește cu drag de momentele intime petrecute cu persoana iubită, subliniind frumusețea peisajului și intensitatea sentimentelor.