Foaie verde ca aluna,
Seara când răsare luna
Drag mi-e dealul, dragă-i lumea,
Dorule, tu ești nebun,
Mă mâi desculță pe drum,
Desculță făr’ de basma,
Mă mir unde m-oi ducea.
Amărâtă dragostea
M-a sucit cum a vrut ea,
Mă mână pe drum noaptea,
Mă mână pe fulgerat
Pentr-un pic de sărutat,
Mă mână pe drum noaptea
Să-l întâlnesc pe neica.
Noaptea pe fulgerătură
Pentr-un piculeț de gură,
Bate-o, Doamne, dragostea,
Te sucește cum vrea ea
Bate-o, Doamne, n-o ierta,
M-o făcut să plec noaptea.
Și iar verde ca aluna,
Seara scârțâie fântâna,
Neica-mi face semn cu mâna,
Cu mâna, cu pălăria
Să mă duc că s-a copt via,
Cu mâna, cu mâneca
C-are să-mi spună ceva.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința unei femei îndrăgostite, care este mânată de dragoste să-și întâlnească iubitul în secret, în ciuda dificultăților și a riscurilor. Ea este dispusă să facă orice pentru un moment de afecțiune, chiar și să înfrunte noaptea și fulgerăturile.