Romanțelor, surorilor,
De unde-ați strâns atâta dor?
Din flori de mai ce-adie-n vânt,
Din cer senin sau din pământ
Sau poate oare dintr-o stea
Arzândă ca iubirea mea?
Romanțelor, surorilor,
De unde-ați strâns atâta dor?
Din ce suspin, din ce fior,
Romanțelor, surorilor?.
Romanțelor, comorilor,
Spuneți-mi voi, surorilor,
De ce atunci când vă ascult
Mi-e inima-n nestins tumult,
Și gându-mi pleacă iar pribeag
La cine-mi e pe lume drag,
Romanțelor, surorilor,
Cu dulce glas alinător,
Îmi dați răspuns în seri de dor,
Romanțelor, surorilor!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de dor și melancolie, adresându-se romanțelor ca surori care împărtășesc această emoție. Versurile caută răspunsuri în natură și în amintiri, sugerând că dorul este o componentă profundă a experienței umane.