Foaie verde, rug de mure,
Pădure, dragă pădure,
Neatinsă de secure,
Lasă-mă cu neica-n tine.
Lasă-mă la umbra ta
Niciun rău nu ți-oi făcea,
Unde-ai tu umbra mai deasă
Și ierbița mai frumoasă.
Fir-ai să fii de pădure
Ce noroc ai tu pe lume:
Frumos cântă cucu-n tine
Și mai gros, și mai subțire.
Fă-te tu soră cu mine
Să intru mai des prin tine,
Să intru cu neicuța
Să-i rup câte-o rămurea.
Vers refren:
Pădure, pădure.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a evada în natură alături de persoana iubită, căutând un loc ferit și intim în mijlocul pădurii. Pădurea este personificată și implorată să ofere adăpost și să devină un martor al iubirii.