Dorule, eu te-aș ruga:
Mută-ți casa la neica,
Lângă malul Oltului
Fac potecă dorului,
Eu pânza la-nălbit,
Neica vine la cosit,
Cosește fân și trifoi,
Oltul privește la noi
Cum ne iubim amândoi.
Oltule, Oltețule,
Lasă-ți lin izvoarele
Să mă iei pe valul tău
Să mă lași pe plaiul meu,
Slatina e mândră floare,
Floricea mirositoare,
Că cine trece prin ea
Îl cuprinde dragostea
Și n-o mai poate uita.
Oltule, Oltețule,
Tu ne-ai dat și numele,
Pe plai mândru oltenesc
Am învățat să doinesc,
Mândra doină-a Oltului
Rupe inima oricui,
Oltu-mi știe dragostea
Mă ține lângă neica
Seara și dimineața.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă față de persoana iubită și legătura strânsă cu locurile natale, în special cu râul Olt. Râul este martorul iubirii și parte integrantă a identității oltenești, inspirând doine pline de dor.