Foaie verde bob năut,
Murgul apă n-a băut
C-a fost tare obosit,
Nici un pic n-a odihnit.
– Murgule, am să te bat
Tot cu biciul de bumbac!
– Dar de ce, zău, măi stăpâne,
Ori nu te-am purtat eu bine?!
Pe la câte cârciumi treci
Pe mine de gard mă legi,
Îmi dai fân nuielele
Și grăunță stelele.
Nu ți-e, stăpâne, păcat
Că intram cu tine-n sat
Și nu stam de nechezat,
Scoteam fetițe la gard,
Scoteam fetițe la gard,
Neveste la sărutat?!
Sensul versurilor
Un cal se plânge stăpânului său de oboseală și de lipsa de îngrijire, amintindu-i totodată de serviciile aduse, inclusiv succesul cu fetele din sat. Piesa exprimă o relație complexă între om și animal, presărată cu umor și regret.