Floricea de iasomie,
Iarnă, ce ți-am dat eu ție:
Joaca din copilărie,
Flori de gheață-mi desenai
Tot pe-afară mă țineai,
Mă jucam cu fulgii tăi
Frumușei ca anii mei.
Floricea de sălcioară,
Ce n-aș da să mă văd iară
În satul meu, floare rară,
Să văd pe mama bătrână
Răsucind caier de lână,
Fetele cântând la clacă
Și neicuța să mă placă.
De-i vară, primăvară,
toamnă, iarnă, mă-ntorc iară
Fluierând pe ulicioară
Să strig la vecinii mei
Ce-am copilărit cu ei,
Mi-e dor și nu pot să uit
Satul unde m-am născut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de copilărie și satul natal. Evocă amintiri dragi legate de joacă, familie și tradițiile rurale, subliniind imposibilitatea de a uita aceste momente prețioase.