Maică, iartă-mi greșeala,
Nu mai vreau să trec prin ea,
C-am plecat din satul meu
Și acum oftez din greu
După voi, după vecini,
După prietenii mei buni
Și viile colindate
De la Taiche pân’ la Bante.
Am plecat în lumea mare
Și-acum inima mă doare
Că tu mi-ai rămas departe,
Ne vorbim numai prin carte,
Îți trimit, mamă, prin stele
Toate gândurile mele,
Mă ajută și luna
Să primești dragostea mea.
Amintirea mi-e fierbinte
Cum lucrai tu mai ‘nainte
Printre vânturi, printre ploi
Strângeai, mamă, pentru noi,
Ce putere ai avut
Că singură ne-ai crescut,
Eram tare mititele
Când tata s-a dus la stele,
Nu te-om uita niciodată
Că ne-ai fost mamă și tată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unei persoane care a plecat de acasă și simte dorul de mamă, de satul natal și de prieteni. Ea cere iertare mamei pentru plecare și își amintește cu dragoste de sacrificiile făcute de aceasta pentru a-i crește singură.