Floricică de rozmarin,
Măi neicuță, satu-i plin
C-amândoi noi ne iubim,
De lume nu ne ferim,
Poate să fie plin și ras
Eu de tine nu mă las.
Aseară pe cer cu lună
Intrai singură-n grădină,
Mă opri o floricea
Și mă aplecai spre ea:
– Fetițo, te-oi mărita
Până joi dimineața!
Veni și neica-n grădină
Mă prinse ușor de mână,
Îmi ceru o floricea
Și-mi sărută gurița:
– Până joi dimineața
Te-oi face mireasa mea!
Refren:
Liru, liru, ra,
Dulce-i dragostea
Într-o casă cu neica.
Sensul versurilor
Un cântec popular despre dragostea tinerească și promisiunea căsătoriei. Doi tineri își mărturisesc dragostea sfidând lumea din jur și plănuiesc să se căsătorească.