Lung e drumul în poieniță
Până la al meu neicuță,
Poienița înflorește,
Neicuța la fân cosește,
Eu îi strâng fânu-n căpiță
Și-i mai dau câte-o guriță.
De găsești neică-n trifoi
Firicel cu patru foi,
Dă să-l port la sân mereu
Că ăla-i norocul meu,
Norocul că te-am găsit
Și tu, neică, m-ai iubit.
De găsești un roșu mac
Ocrotește-l cu mult drag,
Tu cu coasa nu-l tăia
Că macu-i dragostea mea
Ce-nflorește-n poieniță
Pentru tine, neiculiță.
Sensul versurilor
O fată își exprimă dragostea pentru neicuțul ei, care muncește la fân. Ea vede simboluri ale norocului și dragostei în natură, pe care le asociază cu relația lor.
