Foaie verde-a bobului,
La umbra tufanului
Din marginea Jiului
Ți-am zis, neicuță, să vii.
Florile se legănau
Și întruna îți spuneau
Să nu mai fii supărat
Că mândra ți-a-ntârziat.
Mândruța nu ți-a venit,
E cu pânza la-nălbit,
Mândra pânza înălbește
Și de nuntă se gătește.
Uite colo, pe cărare
Vine mândruța la vale,
Vine cu pânza pe mână
Și-i plină de voie bună.
Vântulețul a-ncetat,
Florile s-au ridicat,
Neicuță, te-am sărutat
Să nu mai fii supărat.
Sensul versurilor
Piesa descrie așteptarea iubitei și bucuria revederii. Mândra întârzie pentru că se pregătește de nuntă, iar reîntâlnirea aduce bucurie și împăcare.