Frunzuliță bob năut,
De-aș ști că mănânc pământ
Și-n pădure tot mă duc
Numai cucul să-l ascult
Și-apoi să mă fac haiduc,
Că drumul haiducului
E ca frunza codrului
În bătaia vântului.
– Măria neichii, Mărie,
Hai cu mine-n haiducie,
Ce-oi câștiga să-ți dau ție,
De-oi câștiga vreo para,
Mărie, să fie-a ta,
De-oi câștiga vreun argint,
Mărie, ți-l pun la gât
Să știi că-i din haiducit.
Frunzuliță trei sulfine,
– Măi, haiduce, viu cu tine,
Ia-mă, haiduce, cu tine,
Nu-mi e frică de pădure
Dacă te știu lângă mine,
Că mândra de-o hăuli
Pe dușman l-oi nimeri
Și cu el te-oi socoti.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de aventură și viața de haiduc, dar și dragostea și loialitatea față de persoana iubită. Perspectiva este una romantică asupra haiduciei, văzută ca o viață liberă în natură, dar și cu pericole.