Frunză verde mărgărit,
– Codre, te văd necăjit,
Vreau să vin la umbra ta
Să mă-ngân cu cinteza
Poate vine și mierlița
Și-l aduce pe neicuța.
– Cum să nu fiu supărat
Și cu sufletu-ntristat:
Bate vântul, toamna vine
Și pică frunza din mine,
Până mi-o da frunza iar
Visez numai la lăstar!.
– Învelișul l-ai pierdut,
Aștepți primăvara mult,
Codre, iarna cea geroasă
Mă ține mai mult prin casă,
Nu mai pot intra în tine
Să-ți cânt cântece de lume.
Vino, dragă primăvară,
Dă-i codrului frunza iară,
Cu cântat de păsărele
Și miros de floricele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă melancolia codrului în timpul toamnei și iernii, când își pierde frunzele și așteaptă cu nerăbdare venirea primăverii. Este un dialog între o persoană și codru, unde persoana își exprimă dorința de a se conecta cu natura, iar codrul își deplânge starea actuală, dar speră la renaștere.