Ce-oi face cu iubitul,
A cuprins tot pământul?!
Ce-oi face cu dragostea,
A cuprins toată lumea?!
Ce-oi face cu-atâta dor
Nu-l pot spune tuturor,
Numai ție, puișor?!
Este-o vorbă din bătrâni
Că nu-i bun gardul cu spini
Și iubitul din vecini,
Și iubitul din vecini,
Gardu-i bun cu scânduri late
Și iubitul de departe,
Și iubitul de departe.
Fiecare om ar vrea
Să țină-n loc dragostea,
Ea, hoața, se furișează
Și pe om îl întristează,
Dragoste, ce ai de gând
De mă ții mereu oftând
Și de neica întrebând?.
De iubit și sărutat
Niciodată nu-i păcat,
Că omul care iubește
Ca pe foc se perpelește,
Uite-așa iubesc și eu,
De-aș muri nu-mi pare rău
C-am luat pe placul meu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă neliniștea și dorința profundă resimțite în dragoste. Explorează ideea că dragostea este omniprezentă și inevitabilă, aducând atât bucurie, cât și suferință, dar merită trăită pe deplin.