Frunzuliță de secară,
Ce-am auzit eu aseară,
Ce-am auzit eu aseară?
Că Gheorghiț-al meu se-nsoară,
Cu o fată ca o floare
Pe mine să mă omoare,
Ia aminte, neic-al meu,
Să nu zici că-ți pare rău.
Gheorghe, să nu-ți pară rău
Că te-nsoară neamul tău,
Te-nsoară, dar nu ți-e bine
Că ți-e gândul tot la mine,
Nu ești cu ea de rușine,
Când se duce parcă vine,
Când o vezi parcă te-mpunge,
Tu fugi, dar ea tot te-ajunge.
Dac-o să mai treacă timpul
Poate te-nveți cu urâtul,
Chiar dacă nu e frumoasă
Poate ți-o fi bună-n casă,
Că de s-ar lua câți sunt dragi
N-ar mai fi frunze în fagi,
Dar ia frumos pe urât
Și trăiește amărât.
Refren:
Verde garofiță,
Neică, neiculiță,
Greu e dorul,
Of, neicuță, of, of, of!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unei femei al cărei iubit se căsătorește cu altcineva. Ea își amintește de dragostea lor trecută și anticipează nefericirea lui în căsnicia aranjată.