1. Doru meu unde se lasă
Pe un prun cu frunza deasă x2
La tin’ dorule oi’ veni
Să te alung fira-i să fii
Și prunu-l oi scutura
Până s-a rupe creanga.
2. Eu tăt țâp cu piatra-n dor
Să-l alung nu-i ușor x2
De nimeni nu s-a agățat
Numa la mine în brață
Pe dor nu-l judecă nimeni
Că s-o legat și de mine.
3. Și zici că doru nu-i câine
Peste câte dealuri vine x2
Nicări nu s-a oprește
Numa la mine hodinește
Și așa bine o hodinit
Că o uitat de ce-o venit.
4. Și se pune de-a stânga
Unde-mi șade inima x2
Acolo-i cald și bine
Nu mai mere de la mine
Eu l-aș scoate cu-n cuțit
L-aș isprăvi de trăit
Acolo-i cald și bine
Nu mai mere de la mine
Și l-aș scoate cu mâna
Nu mă lasă inima.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și suferință, personificat ca un oaspete nedorit care se cuibărește în inimă. Vorbitorul descrie lupta internă de a alunga acest dor persistent, dar și incapacitatea de a se desprinde complet de el.