Mi-am trădat inima, mi-am ucis sufletul,
am mințit cu vorbele iubirii,
dinaintea lacrimilor am surâs.
Ascund azi ursitei priviri de mult veștede.
Dezbinat de mine, niciodată unul,
gândul și cuvântul, ca doi frați dușmani,
se alungă-n noaptea lui Cain și Abel.
Ruga-n van te-ndeamnă, Cerule străin,
în trufia-i oarbă, să-mi sfințești blestemul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de trădare și deziluzie, atât față de sine, cât și față de divinitate. Naratorul se simte dezbinat și blestemat, căutând în zadar alinare într-un univers indiferent.