El iubește în tăcere
Ochii ei căprui
Și tot focul el își pune
În chitara lui.
Tot mereu sub clar de lună
Își cântă dragostea
Dar nici băiatul, nici chitara
Fetei nu-i plăceau.
Mereu cântă
O serenadă
La geamul fetei
El tot cântă
Ei nu-i pasă
De serenadă
Fiindcă la altul
Se tot gândea.
Mereu cântă
O serenadă
Și toată lumea
Îl ascultă
Dar numai ea
Nu vrea să-asculte
Că nu-i plăcea
Nici cum cântă
Că nu-i plăcea nici cum cântă.
Mereu cântă
O serenadă
La geamul fetei
El tot cântă
Ei nu-i pasă
De serenadă
Fiindcă la altul
Se tot gândea.
Mereu cântă
O serenadă
Și toată lumea
Îl ascultă
Dar numai ea
Nu vrea să-asculte
Că nu-i plăcea
Nici cum cântă
Că nu-i plăcea nici cum cântă.
Sensul versurilor
Un băiat cântă o serenadă fetei pe care o iubește, dar ea nu este interesată de el sau de muzica lui, deoarece se gândește la altcineva. El continuă să cânte, ignorând respingerea ei, în timp ce alții îl ascultă.