Iubirile nu seamănă-ntre ele
Precum pe cer nu seamănă nici stele.
Iubirile nu-s asemănătoare
Cum nu-i la fel nici floare lângă floare.
Ca o cireașă neagră de pădure
Pe care-o mierlă tristă va s-o fure
Iubirea-i dulce, dar și amăruie,
Iubire fără suferință nu e.
Refren:
Tu cauți o inimă simplă
Ca lumina de zi,
Tu cauți o inimă simplă
Ce nu te-ar necăji!
Dar inima mea iubește,
Cum alta nu va iubi
Dar inima mea iubește
Ea simplă nu poate fi!.
Iubirea e în suflet o rănire,
Dar tot iubirea e tămăduire.
Iubirea ce de taină este plină
Cu noapte ce hrănește și lumină.
Ca o cireașă neagră de pădure
Pe care-o mierlă tristă va s-o fure
Iubirea-i dulce, dar și amăruie,
Iubire fără suferință nu e.
Refren:
Tu cauți o inimă simplă
Ca lumina de zi,
Tu cauți o inimă simplă
Ce nu te-ar necăji!
Dar inima mea iubește,
Cum alta nu va iubi
Dar inima mea iubește
Ea simplă nu poate fi!
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea iubirii, arătând că aceasta nu este întotdeauna simplă și lipsită de suferință. Căutarea unei iubiri ideale, fără necazuri, este pusă în contrast cu realitatea unei iubiri profunde, care implică și durere.