Iartă-mă, ţi-e părul alb înzăpezit,
Iartă-mă, că lângă tine eu nu sunt,
Iartă-mă, cu ochii stai mereu la drum,
Iartă-mă, de-atâta timp nu ne văzum.
Refren:
Rozele nu ţie, mamă, ţi le-am dus,
Pozele nu pe-ale tale-n ramă le-am pus,
Cântece nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă, pe alta o visai în vis.
Iartă-mă, se duc ţipând cocoarele,
Iartă-mă, asfinţe rece soarele,
Iartă-mă, e timpul nu ştiu cum grăbit,
Iartă-mă, nu îndeajuns eu te-am iubit.
Refren:
Rozele nu ţie, mamă, ţi le-am dus,
Pozele nu pe-ale tale-n ramă le-am pus,
Cântece nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă, pe alta o visai în vis.
Rozele nu ţie, mamă, ţi le-am dus,
Pozele nu pe-ale tale-n ramă le-am pus,
Cântece nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă, pe alta o visai în vis,
Iartă-mă, pe alta o visai în vis.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul profund al cuiva față de mama sa, pentru că nu a fost prezent și pentru că a pus pe altcineva înaintea ei. Este o cerere de iertare pentru neglijență și pentru faptul că nu a oferit suficientă iubire și atenție.