.. vor tremura în haos vibrări de oale sparte
Și-n lumile de cratiți și de tigăi deșarte,
Vor fumega în spasme de fumuri violete
Anemice sarmale,
Și ftizice cotlete,
Și arse maioneze vor plânge-n ziua ceea,
Când, searbădă, vorbi-va la Cameră femeia.
Va leșina pământul și largurile firei,
Se vor mândri matroane din Teiu
Și Dealu-Spirei.
Și vor ofta bărbații,
Și vor țipa copiii.
S-o umple de alaiuri meleagul României,
Și jale fi-va-n case și plâns afară fi-va,
Când va trânti cu pumnul în masă
Paraschiva.
Va naște zvon de glasuri, interpelări
Și tropot,
Atacuri, întreruperi cu aiurări de clopot,
Vor naște toalete și va domni Nimicul.
Într-un proiect de lege se va trezi
Ibricul,
Și pudra,
Și juponul,
Chiuloții și caleașca,
Când, searbădă, vorbi-va la Cameră Popeasca.
Sensul versurilor
The poem satirizes the perceived chaos and upheaval that would supposedly occur if women were to gain political power. It uses exaggerated imagery to mock traditional gender roles and anxieties about female empowerment.