Unde-s frunzele-pădurii? S-au pierdut.
Unde-s norii, călătorii? S-au pierdut.
Unde-i râul ce ne-a dus copilăria
Pe oglinda lui de gheață? S-a pierdut.
Unde-i râsul, unde-i plânsul, unde-i dorul,
Și iubirea, și durerea? S-au pierdut.
Unde-s ochii dragi odată ca lumina?
Umbra genelor plăpânde? S-au pierdut.
Unde-i omul ce am fost și eu odată?
Viers și suflet, ca un foșnet s-a pierdut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și nostalgie față de trecut. Se reflectă asupra lucrurilor și a oamenilor care au dispărut odată cu trecerea timpului, lăsând în urmă un gol melancolic.