„Din moși-strămoși, ai tăi au fost la stâni;
Din tată-n fiu, la păpușoi săpară.
Ce te-a făcut să iei mistria-n mâni,
Moș Toader, omule cu vorba rară?”.
„Din băligar, nuiele și din lut,
Prin foi de brustur și prin flori de nalbă,
Ca o făptură vie mi-a crescut
Miorița satului: căsuța albă.”
Sensul versurilor
Piesa evocă imaginea unui meșter popular, Moș Toader, care construiește case din materiale simple, transformându-le în cămine primitoare. Versurile subliniază legătura sa cu tradițiile rurale și respectul pentru munca manuală.