Ea îl privea cum mânuia rindeaua
Pe blăni de brad. Cioplit și el în lemn,
Nu bănuia teslarul că în greaua
Penumbră-a candelii cu undelemn,
Maria sta păzind întruchiparea
Lui Dumnezeu în trupul ei curat.
Dar cum, mărită, flacăra în pară
Luminii-i da obrazu-adevărat,
Iosif, ștergând năuc sudoarea frunții,
A ridicat în blestem pumni semeți –
Când, iată, cu un pas ce mișcă munții,
Lăsând icoana goală pe pereți,
Un înger coborî: același – din Vestire.
Maria însă nu-l mai cunoscu.
Văzându-l, omul își veni în fire
Și se sfii și parcă pricepu.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de îndoială și revelație trăit de Iosif, în timp ce Maria veghează asupra lui. Apariția unui înger aduce confuzie și apoi înțelegere, sugerând o acceptare a destinului divin.