Pe plajă unde valurile joacă,
Într-un vârtej de soare cum a stat,
Ca o coloană vie își îmbracă
În raze trupul încordat.
Apoi c-un singur gest lăsând să cadă
Lumina ca un val uluitor
Din împietrirea coapsei de zăpadă
La degetul de la picior,
Desfășurându-și șarpele, mișcarea
Deodată o e pan’ la gât.
Dar ochii ei, păstrându-și nepăsarea,
Străini de joc, n-au coborât.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dansatoare pe plajă, surprinsă în mișcarea grațioasă a dansului. În ciuda frumuseții și a senzualității mișcărilor sale, ochii ei trădează o indiferență, sugerând o detașare emoțională de actul în sine.