Mama, îți scriu a câta oară pe la Moscova
Să-ți spun că mă doare tare inimioara mea
Eu de câte ori îți scriam, mama, tot plângeam
Dar nu mi-ai răspuns niciodată, că lacrimi nu mai am.
Vino, mama, vino acasă, lasă Moscova
Căci pe copilașii tăi îi neacă lacrima
Întoarce-te, mămică dragă, în căsuța ta
Și-ai să vezi atâta jale, că nu vei mai pleca.
Mama, noi a câta seară ne culcăm flămânzi
Fără foc, fără lumină și ne e tare frig
Mama, eu deja sunt mare și mă culc la școală
Dar copiii plâng întruna, mama, le-aș da mânca.
Vino, mama, vino acasă, lasă Moscova
Căci pe copilașii tăi îi neacă lacrima
Întoarce-te, mămică dragă, în căsuța ta
Și-ai să vezi atâta jale, că nu vei mai pleca.
Mama, jalea mea e mare, de nu mai pot răbda
Cea micuță-i bolnăvioară, dar n-o pot ajuta
Dacă ai de gând, mămică, prin străini să stai
Ai să vii acasă odată de noi n-ai să mai dai.
Vino, mama, vino acasă, lasă Moscova
Căci pe copilașii tăi îi neacă lacrima
Întoarce-te, mămică dragă, în căsuța ta
Și-ai să vezi atâta jale, că nu vei mai pleca.
Iar acuma-ți scriu, mămică, despre viața-n sat
Flăcăii din clasa noastră de mult s-au însurat
Eu la nunta lor, maicuță, n-am fost, n-am jucat
Căci n-am bani de pâine, mama, n-am nici de-ncălțat.
Vino, mama, vino acasă, lasă Moscova
Căci pe copilașii tăi îi neacă lacrima
Întoarce-te, mămică dragă, în căsuța ta
Și-ai să vezi atâta jale, că nu vei mai pleca
Sensul versurilor
O scrisoare către o mamă plecată la muncă în străinătate, exprimând dorul copiilor și greutățile cu care se confruntă aceștia în lipsa ei. Copiii trăiesc în sărăcie și suferință, implorând-o să se întoarcă acasă.