Foaie verde frunză deasă, măi dorule, măi!
Din lume când vin acasă, măi dorule, măi!
Prin luncuța Prutului, măi dorule, măi!
Aud glasul cucului, măi dorule, măi!
Și din codrii de pe dealuri, măi dorule, măi!
Până la Nistru, pe maluri, măi dorule, măi!
Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida..!
Pe pământ în lumea largă, măi dorule, măi!
Nu-i ca Moldova mea dragă, măi dorule, măi!
Și ca moldoveanul n-are, măi dorule, măi!
Un om sufletul mai mare, măi dorule, măi!
Cine-n casa noastră vine, măi dorule, măi!
Îl primim cum se cuvine, măi dorule, măi!
Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida..! Zii asa!!!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund de casă și de meleagurile natale, Moldova. Evidențiază ospitalitatea specifică moldovenilor și dragostea pentru patrie.