Romanța răspunsului mut.
Ce văd!..
E-adevărat?..
Tu ești?..
Cum?..
N-ai murit?..
Tot mai trăiești?..
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?..
Hai!.. Spune-mi..
Spune-mi tot ce știi..
Să-mi spui chiar și minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui –
Nici celor morți,
Nici celor vii..
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ți-am pierdut?..
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Și-a reușit să-ți pună inima la loc?..
Și care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlnești cu mine iar?..
De ce zâmbești?
E-adevărat?..
Te-ai răzgândit?..
Ne-am împăcat?..
Iar ne iubim?..
Sau, poate, și-azi ne regăsim
Aceiași vechi dușmani?..
Dar tu mai știi după câți ani?..
Eu te-am iertat de mult!..
Dar tu?..
Răspunde-mi „Da”..
Răspunde-mi „Nu” –
Totuna mi-e!..
Știi tu de ce –
La tine „Nu” și „Da” nu sunt
Decât aceleași vorbe-n vânt!..
De ce te temi?..
De ce-ți ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?..
De ce-ți aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porțelan
Și inima de Caliban?..
Răspunde-mi!..
Vreau să știu și eu,
De ce-ai venit?..
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca și-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să țipi
Și să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!..
Ce zici?
Așa e c-am ghicit
De ce-ai venit?..
De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?..
Ce nou secret îmi mai ascunzi?..
De ce scrâșnești din dinți
Și taci?..
Hai!.. Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ți gura – mii de draci! –
Și lasă-mă să-ți mai sărut..
Nu gura..
Ci răspunsul mut!..
Sensul versurilor
Piesa explorează o reîntâlnire tensionată cu o persoană din trecut. Naratorul caută răspunsuri și clarificări, dar se confruntă cu tăcerea și ambiguitatea, sugerând o relație complexă și nerezolvată, plină de secrete și resentimente.