Ion Minulescu – Marș Funebru

Voi, care le-ați iubit,
Voi, care le-ați cântat,
Voi, care le-ați pierdut,
Și-ați plâns,
Și le-ați uitat…
Și totuși le păstrați, ca-ntr-un breloc de-argint,
Și astăzi, fără voie, în suflet încrustată,
Icoana lor,
Icoana amantelor ce mint –
Cernită-n resemnarea regretelor de-alt’dată;
Voi, care le-ați pierdut,
Și-ați plâns,
Și le-ați iertat;
De ziua lor,
Căci mâine e ziua tuturor,
Din cântecele voastre cu care-alt’dată voi,
Împrumutați eternul sclipirilor astrale
Femeii ce-ntâmplare v-o trimisese-n cale;
Din cântecele voastre, cu care-alt’dată voi
Însuflețeați nimicul eternului noroi,
Făceți un rug pe care drept jertfă s-aruncați
Tot ce păstrați în suflet, ca-ntr-un breloc de-argint,
Și-n cinstea lor,
În cinstea amantelor ce mint –
Dați foc minciunii-n care-alt’dată vă-ncredeați,
Toți care le-ați iubit,
Toți care le-ați cântat,
Toți care le-ați pierdut,
Și-ați plâns,
Și le-ați iertat!…