Când am pornit, știam doar că-i departe
Și-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu știam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.
Pe drumuri lungi și vechi, bătătorite
De-atâția mulți porniți-naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite.
Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit..
– Unde-aș fi fost de nu m-aș fi oprit
Și nu mi-aș fi vândut ei tot norocul?..
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie inițială plină de speranță, dar întreruptă de o întâlnire nefericită. Naratorul reflectă cu regret asupra deciziei de a abandona drumul inițial și de a-și sacrifica norocul pentru o iluzie.