Ce faci tu? De-atâta vreme
N-am mai rătăcit prin crânguri
N-a-ncercat să te mai cheme
Dorul ca să fim iar singuri?…
Haide, fii copil cuminte
N-aștepta să vin la tine
Să te fac cu rugăminte
Să pricepi ce este bine.
De-ai ști tu ce farmec dulce
E sub teiul singuratic!..
Vino, crângu-o să ne culce
Pe-al lui pat de flori, sălbatic.
Și-ochii tăi ca doi luceferi
Să-i lumine ca-n trecut.
Să te văd cum o să-i aperi,
Dacă-oi vrea să ți-i sărut.
Pe poteca-nfundată
Iarba deasă să ne-ascunză
S-ascultăm ca și-altădată
Freamătul duios de frunză.
Și privind cum de povară
Teiul floarea-ncepe-a-ți cerne
Să-nvățăm pe dinafară
Cântul dragostei eterne.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de o persoană dragă și de momentele petrecute împreună în natură. Invită la retrăirea acelor clipe idilice, sub semnul dragostei eterne.