Doamnă,
Versurile mele,
Nu sunt șiruri de mărgele
Și nici pietre nestemate
Șlefuite și-ncrustate
În cercei și-n inele
Ca să vă mândriți cu ele!..
Nu sunt decât – vă spun drept –
Niște rânduri paralele
De cuvinte-mperecheate
Care merită să fie –
Dacă nu chiar ce m-aștept –
Cel puțin.. o jucărie
Pentru autorul lor
Și femeia pentru care
El le-a scris fără să știe
Ce-l așteaptă-n viitor –
Un surâs?..
O sărutare?..
Sau superba nepăsare
A unei femei rebele
Pentru versurile mele?
Sensul versurilor
Piesa exprimă incertitudinea și speranța unui autor cu privire la reacția unei femei față de versurile sale. El se întreabă dacă va primi un zâmbet, un sărut sau indiferență, reflectând asupra vulnerabilității și așteptărilor legate de creația sa.