Lui Mircea Eliade
Noaptea vine visul și pleacă speranța
Ziua vine speranța și pleacă visul
Și așa și tot așa
Plecăm și ne întoarcem
Și iar plecăm și ne întoarcem
De la speranța la vis
De la vis la speranța
Și umbrele se măresc
Și timpul se face bătrân
Acum că altădată
Speranțele se bat în coadă
Și visele se bat în vis
Până la izvor mai trebuie o speranța
Până la lumină mai trebuie un vis
Și așa și tot așa
Acum ca altădată
În loc să arăm pământul
Noi arăm cerul
Și-l semănăm cu lacrimi
Și așa și tot așa
Noaptea vine visul și pleacă speranța
Ziua vine speranța și pleacă visul.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii ciclice a vieții, oscilând între speranță și deziluzie. Sugerează o căutare continuă și repetitivă, unde eforturile par uneori zadarnice, semănând lacrimi în loc de roade.