Foaie verde și-o șipică, am o mândră frumușică.
Aș iubi-o dar mi-i frică, că e tare mititică, mai, mai. 2 ori.
Aș lăsa-o să mai crească, vine altul s-o iubească.
Decât ar iubi-o altul, mai bine să ardă satul, mai, mai.
Mai bine s-o iubesc eu mai, că-i fată din satul meu, mai, mai.
Și iar verde și o șipică, colo la malina mică.
Am o mândră mititică, am o mândră mititică.
Aș iubi-o dar mi-i frică, că e tare frumușică.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unui tânăr de a iubi o fată tânără, dar ezită din cauza vârstei ei fragede. El se teme că, dacă așteaptă, altcineva o va lua, dar preferă să o iubească el, fiind din același sat.