Strofa 1:
Mă bate vântul, mă bate
Și din față și din spate
rău mă bate vântul, frate
Și m-apleacă la pământ
Da’ eu mă ridic și cânt
Cântecu’ și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea, mai.
Strofa 2:
Trecui prin lume, trecui
Ca pasărea pe sub grui
Niciun folos nu avui, mai
Rămâsei cu cântecu’
Ca lupu’ cu urletu’
Cântecu’ și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea, mai.
Strofa 3:
Ce folos că ți-am cântat
Și tu, lume, m-ai uitat
Când mi-a fost greu, m-ai lăsat, mai
M-ai lăsat ca să mă zbat
Ca peștele pe uscat
Cântecu’ și dragostea
Mi-a mângâiat inima, mai.
Strofa 4:
Eu nu cânt că știu cânta
Cânt că mi-e dragă lumea
Din copilăria mea, mai
Eu nu cânt că nu am bani
Da’ cânt pentru-ai mei țărani
Cântecu’ și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea, mai
Eu nu cânt că am vreun dor
Da’ cânt pentru-al meu popor
Cântecu’ și dragostea
Mi-a mângâiat inima, mai
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viață trăită prin cântec și dragoste, dar și cu sacrificii și uitare din partea lumii. Cântecul devine un refugiu și o consolare, chiar dacă a consumat tinerețea interpretului.