M-am născut între Carpați
La poale de munte
Într-o casă cu mulți frați
Și cu doruri multe.
Crescu-i printre brazi și fagi
La poale de munte
Lângă turma de oi dragi
Și cântece multe.
Of, mama, mama
Cât trăiesc pe lume nu am teamă
Of, mama, mama
Dorurile nu le iau în seamă.
Măicuță, când m-ai făcut
Verde pom nărút
Mi-ai pus dor în așternut
Verde pom nărút.
Mi-ai pus dor, m-ai înfășat
Verde măr rotat
Și cu dorul m-ai legat
Verde măr rotat.
Of, mama, mama
Cât trăiesc pe lume nu am teamă
Of, mama, mama
Dorurile nu le iau în seamă.
M-ai legănat cu piciorul
Floare ca bujorul
Ca să mă cunun cu doru
Floare ca bujorul.
Cu doru și drumu lung
Verde grâu mărunt
Dragostea să n-o ajung
Verde grâu mărunt.
Of, mama, mama
Cât trăiesc pe lume nu am teamă
Of, mama, mama
Dorurile nu le iau în seamă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru copilăria petrecută la munte, într-un cadru natural idilic. Versurile evocă legătura strânsă cu mama și sentimentul de dor, prezent încă de la naștere, ca o predestinare.