Ion Caraion – Styx – II

Timp ticălos, umbre și vânt
femeia își trecuse un picior peste piciorul bărbatului.
cealaltă pereche de picioare
al doilea picior al ei și-al doilea picior al lui
nu se vedeau.
doar din ea o jumătate de ou
doar din el o treime de mână.

trenul îi lipea și-i dezlipea.
noaptea zdruncina din când în când
ca Stixul.

ceva se face mai ușor
cu fiecare gând

Sensul versurilor

Piesa surprinde un moment intim și efemer într-o călătorie cu trenul, unde timpul și spațiul se contractă, iar conexiunea dintre două persoane devine palpabilă. Amintirea acestui moment este filtrată prin melancolie și nostalgie.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu